Cand intri in muzeu miroase a lemn, incaperile sunt inalte si luminoase. Doamna de la intrare ne-a indicat ordinea in care sa incepem vizita. Probabil ca ar trebui sa existe o logica si o legatura intre salile pe care le vedem.
Incepem cu partea dreapta a muzeului (de cum se intra pe usa). Multe elemente pe pereti si prin incapere, toate numerotate. O doamna, ghid-paznic, isi citea linistita revista. Ne-am dat si noi cu presupusul asupra denumirii obiectelor si intrebuintarii acestora in trecut, atat cat ne-am priceput. Oua incondeiate, cruci, straie, icoane. Am ajuns intr-o sala mica intitulata "Scoala taraneasca". Aici sunt expuse tipuri de bancute. Am descoperit si modelul bancutelor in care am facut noi scoala primara (sa fim deja istorie?). Am terminat cu partea dreapta fara ca cineva sa ne fi "deranjat" cu vreo explicatie despre ceea ce-am vazut.
Trecem in parta stanga a muzelui. Vedem cateva straie vechi, iar ne dam cu presupusul: camasi de noapte, cojoace, etc. Aici isi face mila de noi doamna ghid si ne arata ca in fiecare incapere exista fisa salii din care putem citi explicatii pentru exponate. Ii multumim ca si-a abandonat putin telefonul mobil si incepem sa descifram fisele. Asa ajungem in sala "Reculegere" unde sunt strane vechi din schitul Crasna. Trecem pe langa ramasitele unei biserici si ajungem la sala "Casa in casa". Nu se poate vizita, doar privim din usa: odaia cu patul din lemn acoperit cu velinta din lana, soba, bucataria cu vasele din ceramica si masuta cu trei picioare care parea acolo de cand poveste cu cei trei iezi.
Ne intoarcem in holul mare si urcam scarile. Trecem pe sub o poarta de lemn care pare a fi gorjeana. Nu i-am gasit descriere si am renuntat. Am ajuns la etaj. "Salonul de arta taraneasca" are expuse tesaturi din in, bumbac, borangic si lana. In salonul "Minoritati" si "Impreuna" sunt expuse costume populare ale diferitelor nationalitati cu care am convietuit de-a lungul timpului. Mai gasim o alta doamna amabila care abandoneaza cateva secunde telefonul mobil si ii spune copilului cateva vorbe despre un alai denumit "Cucul". Asa aflam ca este un obicei al bulgarilor, asemanator cu colindul nostru, doar ca ei pornesc primavara, cand vine cucul. Intalnim o moara de vant si una de apa, atelierul fierarului si al olarului. Am privit de la distanta si am cautat fisele de prezentare, dar am sfarsit prin a ne da iar cu presupusul de prin cunostinte vechi citite prin carti.
La iesire intram in contact direct cu alta doamna ghid care anunta in gura mare, sa stie toti satenii ca si-a patat bluza cand s-a sprijinit de c***tul ala de bara!! Stirea a rasunat asa cum se cuvine, cu ecou si rezonanta.
Biletul de intrare: 8 ron pentru adulti. Copiii pana la 7 ani nu platesc.
