luni, 3 decembrie 2012

Fericirea are chipul lui

Luni, marti ... vineri ... duminica ... luni ... ianuarie ... mai ... decembrie ...
 
Cam asa trec zilele, saptamanile, anii. Intind mana sa-l tin pe Matei si este cu umerii in dreptul cotului meu. Mergem pe strada ca doi prieteni vechi, parteneri in toata regula. Vorbim, avem discutii. Trecem pe langa parinti cu copii mici, mult mai mici ... Atunci ma gandesc cum a trecut timpul, cand? Cand a devenit Matei baietelul de aproape 6 ani? Cand s-a transformat din baietelul cu suzeta care abia se tinea in picioare in baietelul care se uita in oglinda si isi face "freza cu tepi"? O avalansa de intrebari ma trezeste rapid din visare: mami, cum se transforma apa in zapada? Si mami, stii ... mai scrie tu pe lista lui Mos Craciun: plas-ti-li-na! Asa ... sa nu mai dai tu banii. Lasa sa mai aduca si Mosul! Ochii ii sclipesc si vorbeste ... vorbesteeee ... Acum inteleg ce inseamna "fericirea are chipul lui"!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu